Parol, părerea mea! Pandemia – isteria care transforma empatia in ura
A trecut si al doilea Craciun pandemic, cu discriminari pentru cei care au fost cuminti si nu si-au injectat COVID-ul in vene, cu libertate totala pentru cei care au facut-o, chiar daca sunt bombe in miscare. Un fapt care confirma un adevar greu de combatut…lumea nu a fost mai buna de acest Craciun. Dimpotriva.
Se tot vorbeste de lipsa de empatie…un fenomen care a devenit din ce in ce mai vizibil in ultima perioada. Ce pot sa spun, cativa dintre noi am observat schimbarea din momentul obligativitatii purtarii mastii, momentul crucial cand ,,responsabilii” sareau la propriu pe cei care nu o purtau corect, adica pana-n sprancene, un gest care nu tine doar de lipsa de empatie, tine de nivelul de inteligenta si de civilizatie.
Este foarte greu sa ramai om intr-o situatie de criza, cu toate ca din punctul meu de vedere atunci este momentul in care indivizii isi arata adevarata fata. N-am avut prea multe surprize, chiar daca uneori dau impresia ca iau de bune toate mastile, toate minciunile oferite am citit corect toate,,fetele”. Uneori jocul te scuteste de situatiile jenante, te ajuta sa supravietuiesti intr-o comunitate fara principii fara sa faci icter.
Nu prea ai cum sa ramai o persoana empatica fara comunicarea cu semenii, asta a si fost ideea izolarii pe o perioada atat de indelungata….dezumanizarea. Cei care au avut empatia in ADN au pastrat-o intacta, cei care au primit-o prin constrangere sociala au pierdut-o la primul semn de pericol. Simplu.
Conform INS, 400.000 de copii traiesc intr-o saracie extrema in minunata si bogata noastra tara, tara condusa de politicieni “responsabili”.
O cifra infricosatoare care dezvaluie o lume care traieste intr-un permanent cosmar, o lume in care Mos Craciun nu exista sau daca exista aduce cel mult o felie de paine in plus, nu mai mult.
Romania este o tara bogata cu foarte multi milionari in euro, cu toate astea foarte putini dintre ei fac actiuni de caritate. Nu stiu cat de greu ar fi sa puna mana de la mana si faca o fundatie care sa aiba ca singur scop salvarea de la foame a copiilor care traiesc fiecare zi la limita.
Responsabilii cu soarta tarii se preocupa foarte mult de nivelul lor de viata, de “aranjarea” tarfelor din dotare, a camarilei de partid si a odraslelor, restul a fost lasat la mana lui Dumnezeu.
PSD a aruncat niste “resturi” multimii indoite de preturi, le-a mai dat 100 de lei…o suma care ar trebui sa mentina in picioare ,,podul” care-l leaga de alegatori.
Da, pana si “podurile”se ridica din interes electoral, nu din responsabilitatea demnitatii detinute. Niciun politician nu si-a propus sa-si treaca in CV salvarea tarii de la faliment, oferirea unui trai decent cetatenilor cetatii. Niciunul nu are un orgoliu sificient de mare incat sa-si asume o astfel de reusita, este un proiect prea mare pentru o clica de personaje jenant de ieftine.
Cineva spunea ca de Craciun avem nevoie sa ridicam poduri catre alti oameni pentru ca sufetele noastre sa nu moara, frumos si adevarat, din pacate realitatea bate dorinta de frumos, de bine.
Oamenii au inceput sa darame si podurile existente, nu pentru cale-ar aduce un beneficiu, ci pentru ca traiesc intr-o societate care pune prêt pe dezumanizare, pe orgolii inutile, pe tot ce inseamna toxic. Se mai spune ca oamenii au uitat sa iubeasca, nu cred in teoria asta, dar cred ca cei care au uitat sa iubeasca n-au iubit niciodata sau n-au stiut niciodata sa iubeasca cu adevarat, au mers cu ura la butoniera fara sa –si dea seama de acest mare adevar. Ca sa ti dai seama ca traiesti un fals trebuie sa ai ca punct de reper un sentiment adevarat.
Oamenii care iubesc cu adevarat sunt incapabili sa faca rau, sa jigneasca, sa urasca, pentru ca oamenii care stiu sa iubeasca, nu ma refer la relatii, poarta in ei lumina, nu intunericul. Un om in adevaratul sens al cuvantului nu va fi niciodata rau, din pacate societatea actuala e formata din prea putini oameni si prea multi indivizi preocupati doar de interese personale…meschine. Asa incepe dezumanizarea societatii…..
