Ziua Drapelui National – mostenirea marilor domnitori

Mesajul prefectului Mihai Oprea de Ziua Drapelului 🇷🇴

În această zi ne încearcă un puternic sentiment de emoție și patriotism.

Unul dintre cele mai puternice simboluri ale României, mărturia parcursului istoric al țării noastre, drapelul național, este înălțat astăzi nu doar pe catargul din fața Instituției Prefectului – județul Vâlcea, ci și în sufletul fiecărui român, indiferent de locul în care se află.

Asta ne unește pe toți, în numele idealurilor și valorilor care fac bine României.

Ziua Drapelului Naţional este o sărbătoare dragă tuturor.

Drapelul este parte din noi. Tricolorul se află în inimile noastre!

Toți avem nevoie de acest simbol, el ne reprezintă.

Cinstind drapelul, ne cinstim istoria, cultura și tradițiile care ne definesc ca popor.

Cu respectul cuvenit, aduc un omagiu eroilor care s-au sacrificat sub Drapel pentu libertatea și integritatea poporului român cu eroism, curaj și iubire de patrie.

Drapelul este simbolul care trebuie să ne unească. Nu doar în această zi, mereu!

Vă invit să cinstim cu demnitate și mândrie drapelul și să fim mereu mândri de valorile noastre naționale.

La mulți ani tricolorului românesc!
La mulți ani, România!
La mulți ani, dragi vâlceni!

Mesajul Primarului Mircia Gutău cu ocazia Zilei Drapelului Naţional

Drapelul Naţional este precum un prieten.

Ne-a fost alături la greu – atunci când am fost asupriţi de străini, când înălţarea lui era un adevărat act de curaj sau când ne-a fost mai rău în lupta cu duşmanii şi ne-a dat curajul să mergem mai departe pe drumul nostru.

Ne-a fost alături şi la bine – când ne-am bucurat că se înalţă pe cel mai înalt catarg la competiţiile sportive, când flutură mândru alături de steagurile statelor Uniunii Europene ori ale NATO, sau când i-am recunoscut culorile în cusăturile iei româneşti pe care am sărbătorit-o cu doar două zile în urmă.

Şi ştim că ne va fi alături şi pe mai departe, în toate încercările pe care le vom mai avea de depăşit în aceste vremuri mai tulburi: o singură privire de vom arunca spre faldurile lui şi vom ştii, clar ca lumina zilei, ce să facem şi cum să răzbim mai departe.

În umbra tricolorului românesc ne-am petrecut istoria ultimelor secole în care ne-am ridicat ca ţară şi popor şi ne-am ocupat locul bine-meritat în rândul naţiunilor civilizate ale lumii şi sub culorile sale copiii şi nepoţii noştri se vor bucura că sunt români, cetăţeni ai unei ţări cu o istorie şi civilizaţie fără seamăn.

Astăzi, de ziua prietenului nostru, Drapelul Naţional, îi urăm, ca la orice aniversare a cuiva foarte drag, să trăiască în veci, să fluture mereu falnic şi să ne fie alături, la bine şi la rău, cu promisiunea din partea noastră că îl vom cinsti întotdeauna, aşa cum se cuvine.

La Mulţi Ani Drapelului Naţional!

La Mulţi Ani tuturor românilor!

Scurtă istorie a Zilei Drapelului Național

În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.
Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa
În timpul revoluției de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.
Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.
Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fâșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Costi

See author's posts