,,Lacrima unui copil flămând …e mai grea decât pământul “
La mulți ani…copiii…
La mulți ani copiii…orfani…abandonați…copiii ai nimănui.. copiii fără copilărie..
Flămânzi și goi..
Pierduti și tristi…
Copii fără părinți…
De-o lume întreagă…umiliți..
Loviți de soartă….abandonați….
Uitați de-o lume întreagă..
Privesc spre ceruri..fericiți..
În fiecare seară…
Grija le-o poartă…Dumnezeu..
Acestor îngeri…tristi..
Copiilor orfani …abandonați ..
De soartă …greu ..loviți…
Ce vină au că sunt așa?
Oare cu ce-au greșit?
Adorm de multe ori flămânzi..
Murdari și…obosiți…
Tu…cel ce treci pe drumul vietii..
Dacă îți ies în cale…
Nu întoarce capul…nu-i certa..
Nu ii ,,lovi “cu nepăsare…
Căci drumul către raiul sfânt…
Va trece tot mereu…
Prin fața celor ce-s flămânzi..
Si trec prin viață atât de greu..
