Hidrogenul, o nouă piață a muncii. Cine va construi economia viitorului?
◆ Peste 1 milion de locuri de muncă vor fi create în Europa până în 2030 și 5,4 milioane până în 2050, odată cu extinderea economiei hidrogenului.
◆ România formează doar câteva zeci de specialiști pe an, deși are nevoie de cel puțin 1.500.
◆ Strategia Națională a Hidrogenului cere reformă educațională și parteneriate între universități și industrie.
O economie care începe cu educația
Hidrogenul este văzut ca o soluție esențială pentru reducerea emisiilor și creșterea securității energetice. La nivel european, planul REPowerEU prevede producerea și importul a 20 de milioane de tone de hidrogen regenerabil până în 2030, ceea ce ar genera peste 1 milion de locuri de muncă. Joburile includ cercetători, proiectanți, ingineri, tehnicieni de mentenanță și operatori de instalații, care trebuie să aibă competențe noi pentru a lucra în instalații de electroliză, distribuție și stocare.
This perspectivă a determinat Comisia Europeană și parteneriatele public-private să lanseze programe de formare precum Green Skills for Hydrogen , care vizează dezvoltarea competențelor de-a lungul întregului lanț valoric – de cercetare și proiectare, până la operarea instalațiilor.
În România, tranziția abia începe. Există o Strategie Națională a Hidrogenului, dar fără o industrie funcțională și fără specialiști, proiectele rămân pe hârtie. În prezent, doar câteva programe universitare sau de formare profesională includ cursuri dedicate tehnologiilor hidrogenului:
◆ Universitatea Politehnica din București are un curs de „Hidrogen și pile de combustie” de 28 de ore, în cadrul unui masterat.
◆ Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea Transilvania din Brașov oferă module opționale despre hidrogen la nivel de master.
◆ Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie (CPPI) Bușteni organizează cursuri pentru ingineri, însă acestea rămân limitate ca număr de participanți.
◆ Proiecte europene: universități românești participă la inițiative precum HyAcademy.EU, TeacHy, KICstartH2 și H2 Green Skills for Hydrogen, care furnizează materiale educaționale, laboratoare și stagii practice.
Chiar dacă aceste exemple arată deschiderea, numărul de studenți și cursurile rămase reduse – câteva zeci pe an – în timp ce proiectele aflate în pregătire ar necesita mii de specialitate.
Pentru România, asta mi-a spus de locuri de muncă potențiale, dar piața locală nu este pregătită. Strategia Națională avertizează că adoptarea hidrogenului va necesita educarea forței de muncă și reinstruirea personalului din industrii precum metalurgia, chimia sau transporturile grele.
Ce mai lipsește: strategie, reconversie și certificare
Pentru ca hidrogenul să devină motor economic, România trebuie să acționeze pe mai multe direcții:
◆ Extinderea și standardizarea educației universitare. Programele dedicate hidrogenului ar trebui să devină regulă, nu excepție.
◆ Parteneriate între universități și industrie. Proiectul Ro HydroHub, finanțat în 2025, propune să creeze infrastructură de cercetare și să formeze specialiști prin programe de master și doctorat.
◆ Reconversie profesională și formare continuă. Industria de rafinare, siderurgie și transporturi grele necesită angajați recalificați. Cursurile oferite de CPPI Bușteni ar putea fi extins la nivel național.
◆ Certificare și reglementare clară. Dezvoltarea instalațiilor pentru producerea și utilizarea hidrogenului necesită norme clare și instituții care să certifice atât tehnologiile, cât și personalul.
O șansă uriașă, dar o provocare pentru educație
Hidrogenul promite să reducă emisiile, să crească securitatea energetică și să genereze locuri de muncă. Pentru Europa, aceasta înseamnă peste 1 milion de joburi noi până în 2030. Pentru România, miza este dublă: atragerea investițiilor și formarea unei baze de specialitate care să proiecteze, să construiască și să opereze instala de hidrogen.
Fără investiții sistematice în educație, reconversie și certificare, România riscă să rămână doar un consumator al tehnologiei dezvoltate în altă parte. Prin valorificarea oportunităților europene și pregătirea unei noi generații de ingineri și cercetători, țara poate deveni un actor relevant în economia hidrogenului.
„Hidrogenul deschide o piață a muncii cum n-am mai avut de la începuturile digitalizării. Vorbim despre meserii noi, formate la granită dintre energie, industrie și tehnologie, iar cei care se îngrijesc acum vor fi arhitecții economii de mâine. De fapt, întrebarea nu mai este dacă vom avea o economie bazată pe hidrogen, ci cine va avea oamenii capabili să o construiască. Țările și companiile care investesc astăzi în formare și cercetare vor dicta mâine regulile jocului” este de pere prof. dr. ing. Dumitru Chisăliță, Președintele Asociației Energia Inteligentă.
